Ca să fii mereu fericit trebuie să fii în primul rând îndrăgostit de sine

IMG_20200125_154138

Mă bucură mult acest interes pentru iubirea de sine din ultima perioadă, peste tot unde întorc capul, este câte un manifest pentru iubirea de sine, un curs online, o carte, un citat. E clar că oamenii au început să sesizeze importanţa acesteia în viaţa noastră şi m-am dedicat misiunii de a fi “self-love coach” pentru cei care au urechi să audă, tocmai pentru că eu consider că lipsa iubirii de sine duce la suferinţă, alegeri greşite, decizii pe care le regretăm ulterior, să ne mulţumim cu puţin, sau nu ştim exact ce şi cât merităm.

Acum doi ani eram la o petrecere de salsa şi eu, dar şi majoritatea bărbaţilor din zona respectivă, ne tot uitam şi încercam să ne apropiem de o indiancă superbă, îmbrăcată în alb, cu ruj roşu, care stătea relaxată pe canapea, emanând foarte multă siguranţă de sine şi relaxare. Bărbaţii ca să o seducă, eu ca să mă inspir, pentru că, din păcate, rar îmi este dat să văd femei atât de autentice, naturale şi sigure pe sine.

M-a surprins că mă holbam la ea practic şi m-am dus să îi cer scuze, că mă uit atât de insistent, dar este superbă şi nu pot să mă abţin, mi-a mulţumit cu graţie ca şi cum ce i-am spus eu aude în fiecare zi, dar pentru că siguranţa de sine înseamnă să fii capabil să accepţi un compliment relaxat, nu mi-a spus şi “ştiu asta deja”. Am început să vorbim şi de atunci am rămas foarte bune prietene. Fiecare întâlnire cu ea este o revelare al drumului lung, dar sigur pe care l-am parcurs cu sinele pentru a putea afirma cu certitudine – Da, astăzi mă iubesc cu adevărat. Pentru că în tinereţea mea am permis oamenilor să mă rănească, să mă folosească, să mă facă să mă simt insuficientă sau mică, tocmai pentru că nu descoperisem cine sunt cu adevărat şi nu mă iubeam real, ci doar teoretic.

De ce am rugat-o pe Rachita (38) să mă lase să înregistrez interviul acesta? Pentru că după ce am publicat anul trecut un articol ce avea ca titlu un citat din conversaţiile noastre – Nu ştiu să iubesc un bărbat care nu mă iubeşte. Am primit mai mult feed-back de mulţumire ca niciodată de la femei care erau recunoscătoare pentru reamintire.

Şi revin anul acesta cu un articol pe care eu l-am considerat la fel de util. Lumea aparţine femeilor care se iubesc real, nu declarativ.

Ce înseamnă iubirea de sine cu adevărat?

Înseamnă în primul rând să ştii că meriţi ce este mai bun pentru tine şi să nu accepţi nimic mai puţin, vorbele sunt în acelaşi leagăn cu faptele tale şi dacă ai spus că meriţi ceva, nu ai ochi şi timp pentru ce este mai puţin de atât. Vorbele şi faptele sunt în concordanţă.

Iubirea de sine nu înseamnă să te accepţi, dar să te adori aici, acum, în acest moment, indiferent de cine îţi este alături sau nu, de kilogramele în plus sau în minus, de riduri, de celulită, de funcţii, de titluri şi diplome, ocupaţie, de felul cum alegi să te îmbraci, să te porţi, şi nici nu va îndrăzni cineva să îţi reproşeze ceva, pentru că asumarea ta completă impune respectul necesar. Dacă totuşi auzi comentarii, nu te afectează, pentru că tu ştii cine eşti.

Iubirea de sine înseamnă să ai standarde ridicate, nu accepţi compromisuri şi tu nu eşti un compromis. Iubirea de sine atrage oamenii potriviţi care nu te vor pune vreodată pe hold, pe mai încolo, nu ar îndrăzni să te pună în această situaţie, nu vor risca să te piardă. Şi dacă cineva îndrăzneşte să te pună în aceste situaţii, persoana respectivă nu mai are loc în viaţa ta.

Iubirea de sine înseamnă să ştii că ai resursele necesare să faci faţă situaţiilor care vor apărea, înseamnă credinţă deplină în tine şi în viitor că îţi rezevă tot ce este mai bun.

Iubirea se sine înseamnă respect, pentru tine, pentru ceilalţi.

Iubirea de sine nu se ţipă pe stradă în gura mare, pentru că e vizibilă prin ce alegi, prin cum îţi trăieşti viaţa asumat, prin ce alegi să accepţi, prin cum îi laşi pe alţii să te trateze.

Dar nu o mai lungesc, Rachita m-a convins că este maestră în iubirea de sine prin tot, atitudine, valori, stil de viaţă, felul cum se tratează pe ea şi pe ceilalţi, pentru că a renunţat la confortul şi poziţia socială oferite de un soţ milionar deoarece nu era fericită şi mai ales când din neant a scos o coroană din geantă, pe care o poartă mereu cu ea. A fi regină, zeiţă, este o atitudine din interior, pe care nu ai nevoie să o scrii pe pereţi sau să o ţipi în gura mare, pentru că deja se vede şi se simte.

Un interviu despre iubire, pasiune, stimă de sine, iubire de sine, autenticitate şi curaj, cu care poţi rezona sau care te poate enerva (dacă da, în loc să-mi dai mesaj să mă cerţi, mai bine te întrebi de ce te enervează şi dacă eşti relaxată cu alegerile pe care le faci, de ce te laşi efectată), un interviu cu care rezonez 100%.

59561059_2401005886597386_6789465313466384384_o

A: Spune-mi părere ta despre iubire.

Este cel mai frumos sentiment, cred că mereu când eşti îndrăgostit te simţi cea mai bună variantă a ta, cel puţin eu asta simt când sunt îndrăgostită.

A: Cum faci diferenţa între a fi în solitudine şi a fi singur?

În primul rând, ca să fii mereu fericit trebuie să fii în primul rând îndrăgostit de sine, acesta este cel mai importat lucru. Poţi să ai bani, un bărbat romantic alături care face totul pentru tine, dar daca nu eşti îndrăgostită de sine, nu poţi nici măcar să recunoşti că acel bărbat face totul pentru tine. Pentru că eşti condusă de insecurităţile cu care te confrunţi şi nu poţi să primeşti. Eu chiar cred că pentru a putea fi capabil să oferi şi să primeşti dragoste, primul pas este să fii îndrăgostită de sine.

A: Anul trecut eram la o cafea şi în faţa noastră era o fata care încerca prea mult să atragă atenţia bărbatului cu care era, poziţia lor arăta cât de mult îşi dorea să îl acapareze şi el nu intra deloc în joc. Ea era toata întoarsă spre el şi el era foarte relaxat şi distant, şi tu ai spus ceva de genul „Doamne, îmi vine să o scot pe fata asta afară să îi ţin câteva lecţii despre viaţă!” Care ar fi fost primul lucru pe care i l-ai fi spus?

R: Nu poţi avea pe cineva doar pentru că te arunci peste el, o să fie acolo pentru „short term”, pentru că oricine se bucură de atenţie pe moment. Cred că toate fiinţele umane iubesc atenţia, oricine spune că nu îi place, spune asta ori pentru că are prea multă, ori pentru că nu are deloc.

Sincer, pentru mine este dureros să vad fetele acestea care se degradează singure atât de mult, pentru că această atitudine vine dintr-un spaţiu adânc de insecuritate.

Este un citat foarte drăgut care face un rezumat corect al situaţiei, spune aşa – „Poate nu am pe nimeni în acest moment care să îmi zguduie lumea, dar nu am nici pe cineva care să o strice.”

Şi mi se pare atât de adevărat, pentru că este foarte uşor să întri în relaţii dezechilibrate, unde totul la început este atât de intens şi de sus, şi după te aruncă pur şi simplu de la înălţime. Iar apoi ca să te culegi de pe jos, să revii la normal, s-ar putea să îţi ia mult timp şi se întâmplă uneori ca oamenii să nu îşi mai revin vreodată.

A: Ce faci totuşi când vrei să ai un bărbat?

In toată viaţa mea nu a trebuit vreodată să muncesc din greu pentru un bărbat, sunt abordată constant de bărbaţi şi de acolo este foarte uşor să duc situaţia unde vreau eu.

În opinia mea nu trebuie să faci ceva pentru a atrage un bărbat în viaţa ta, mi se pare un fel de degradare să depui tu ca femeie eforturi. Intotdeauna le spun prietenelor mele – Cu cât încerc mai mult să Nu alerg după ei, cu atât aleargă ei mai mult după mine. Ştii ce spun?

A: Îmi aduc aminte când te-am cunoscut, eram într-un restaurant, tu erai ca o regină pe o canapea şi toată lumea roia în jurul tău, nu trebuia să faci nimic că vereau ca albinele la o floare, inclusiv eu : ))

R: Ştii care este treaba, nu înseamnă că atunci când eşti într-o relaţie, te comporţi preţios şi emani pretenţii, faci asta doar până când realizezi că bărbatul respectiv este serios în intenţii. Nu este vorba despre faptul că tu eşti o regină şi el trebuie să facă totul pentru tine, pentru că relaţiile sănătoase se construiesc doar printr-un parteneriat onest. Nu este vorba de „Oh, eu sunt minunată şi frumoasă şi tu trebuie să faci totul pentru mine!” ci el trebuie să demonstreze că merită să îţi fie alături şi că merită să fie ales dintre toţi.

A: Cum ar trebui să fie bărbatul de lângă tine?

R: Eu nu pun foarte mult preţ pe aspectul fizic, cum spuneam, îmi plac bărbaţii puternici, lideri, pentru că şi eu sunt la rândul meu o femeie foarte puternică şi nu au cum altfel să îmi facă faţă.

A: Am auzit o teorie că acum energiile lumii se rearanjează şi astfel, femeile foarte puternice trebuie să accepte bărbaţi care nu sunt atât de puternici, pentru echilibrarea energiilor.

R: Am văzut foarte multe relaţii astfel, chiar am o prietenă în New York, o directoare, femeie foarte puternică şi care câştigă foarte bine, care a trecut printr-o traumă când a aflat că iubitul ei cu care era de 4 ani avea o relaţie de ani de zile în China. După acest şoc a decis că e mai sigur să accepte în viaţa ei pe cineva pe care il domină, a fost felul ei de a reacţiona la ce a păţit. Unele relaţii funcţionează aşa.

Eu de exemplu, nu aş putea să fiu în situaţia asta şi în acelaşi timp, nu aş putea vreodată să fiu în situaţia altor prietene, soţii de oameni de afaceri foarte ocupaţi, care îşi fac viaţa doar în funcţie de programul lor, când şi cum au ei timp. Este o situaţie confortabilă pentru ambii, ei se întoc acasă la soţii să se reîncarce, ele stau în relaţii pentru confort şi beneficii. Cu cât petrec mai mult timp cu ele, îmi dau seama că ignoră multe lucruri, pentru un stil de viaţă anume şi primesc necesităţile emoţionale de la grupul lor de suport, prietenele lor, nu de la soţ. Este un schimb, ele oferă suportul, relaxarea soţului, pentru o viaţă confortabilă.

Majoritatea oamenilor de afaceri sunt narcisişti, este dovedit in multe studii şi viaţa cu un narcisist presupune câteva compromisuri. Nu ai voie să îi spui că greşeste, că nu are dreptate, că trebuie să schimbe ceva, aşadar poţi să fii fericit doar dacă te preocupi de alte lucruri.

Mulţi oameni nu se preocupă de profunzimile unei relaţii, se vor mulţumi cu un concediu, cu un cadou scump, ea are grija de copii, el aduce bani etc. Cred că majoritatea relaţiilor sunt la acest nivel şi înţeleg de ce pentru ei este foarte simplu. Dar această situaţie nu este pentru mine, eu am fost foarte blamată că am renunţat la soţul meu (un om de afaceri milionar) şi criticată pentru că nu am vrut să mă complac în această situaţie. Poate ele pot să fie fericite în situaţia respectivă, nu le judec, dar nu este pentru mine.

Şi după, am fost nevoită să descopăr ce vreau eu cu adevărat. Iar în acest moment cred că vreau un bărbat care nu are insecurităţi, confortabil cu el si cu ceea ce face, care nu este „dependent” pentru că eu sunt la fel, şi am muncit mult să fiu aşa, nu am fost mereu la acest nivel de relaxare cu mine.

În trecut purtam branduri din cap până în picioare, până când într-o zi m-am întrebat de ce port asta? Eu arăt superb şi fără branduri.

A: Chiar voiam sa dezvoltăm acest subiect, m-am certat acum ceva timp cu o cunoştinţă, de fapt, aceasta a fost şi ultima noastră discuţie, pentru că mi-a dat un mesaj şi mi-a spus că ea de acum înainte a luat decizia să cumpere numai haine de firmă pentru că, spunea ea: “nu voi atrage genul de bărbat pe care mi-l doresc în viaţa mea dacă port haine ieftine”. Şi evident că i-am spus că asta este o idee stupidă, pentru că un bărbat ar trebui să fie atras de tine ca om, ca energie, ca atitudine, hainele au menirea să te facă frumoasă, nu contează ce brand porţi.

 

R: Ce ciudat este că uite, mie mi se întâmplă mai des să fiu mai atrăgătoare şi să mă abordeze mai mulţi bărbaţi, când nu port haine foarte fancy şi foarte scumpe.

A: Dacă m-ar fi sunat şi mi-ar fi spus că a decis să îşi cumpere haine scumpe pentru că simte ea că merită, că o fac să se simtă mai atragătoare, să fie o acţiune din iubire de sine, atunci nu aş fi avut nicio problemă, dar nu să te schimbi ca să te placă x şi y, aceasta nu este atitudine şi aborbarea autentică.

R: Este clar că nu hainele atrag oamenii potriviţi, un corp îngrijit şi sănătos, părul îngrijit, mirosurile, pielea, culorile şi mai ales o personalitate grozavă, asta face ca oamenii să fie atraşi şi să rămână. Orice altceva este superficial şi poate fi schimbat oricând cu altcineva, dacă doar asta ai de oferit. Personalitatea însă este autentică.

În acelaşi timp să facem o diferenţă, uite eram în Londra discutam cu un tip şi i-am arătat o poză cu mine din vacanţă şi a spus „Waw, arăţi superb aici!” şi eu amuzată i-am spus: „Mulţumesc, toată costumaţia inclusiv încălţările au fost în jur de 20 de dolari!” şi el foarte uimit şi a spus că majoritatea bărbaţilor din Londra ar fi foarte bucuroşi alături de o femeie „low maintenance” şi am spus: „Ah, stai puţin, faptul că pot să arăt superb într-o rochie ieftină din Bali, nu înseamnă că sunt low maintenance, cu siguranţă nu sunt, nici material, nici emotional, nici spiritual!” Consider că pot să port şi haine de brand şi rochii din Bali şi rămân la fel de valoroasă.

A:   Şi nu îţi este teamă să le expui bărbaţilor la prima întâlnire că ai ceva pretenţii de la ei şi de la viaţă : ))

R: Cu siguranţă nu sunt low maintenance, mai ales emoţional am enorm de multe cerinţe. De asemenea, îmi asum că eu din ce câştig pot să îmi permit să îmi cumpăr absolut orice, pentru că muncesc foarte mult, cine vine în viaţa mea trebuie să fie cel puţin la acelaşi nivel.

Un bărbat în opinia mea trebuie să depună eforturi. Uite eram cu un tip la o întâlnire odată şi i-am spus că o să călătoresc în Elveţia şi el mi-a spus să îl provoc, să îl conving să vină să mă viziteze. Am râs foarte mult pentru că eu nu fac aşa ceva, cine vrea să te vadă, face singur acest lucru posibil, nu trebuie să convng eu pe nimeni de nimic. I-am spus că îmi pare rău, dar această atitudine nu este una dintre specialităţile mele.

A: Cu toate acestea anumite femeie cu o stimă de sine scăzută ar fi acceptat provocarea, pentru că având insecurităţi, făcând efortul acesta şi chiar reuşind să îl convingă ar fi primit o oarecare validare, şi-ar fi dovedit că „Sunt valoroase”. Anul trecut după ce am stat de vorbă mi-ai spus o treabă ce a devenit titlul unui articol foarte citit şi apreciat la mine pe blog – Nu ştiu să iubesc un bărbat care nu mă iubeşte.

R: Absolut! Niciodată în viaţa mea nu mi-am pierdut timpul şi nu am fost atrasă de un bărbat care nu era interesat cu adevărat. Şi este teoria mea care nu are legătură cu egoul, suntem atât de diferiţi şi acţionăm atât de diferit, este normal ca unii să fie atraşi şi alţii nu, şi nu văd de ce mi-aş pierde energia cu cineva care nu este.

A: Ok, înţeleg că la început ai această atitudine de regină, dar după ce te convinge că merită atenţia ta şi sunteţi un cuplu, cum se schimbă lucrurile?

R: Mă schimb total şi îmi place să fiu aşa deschisă. Cred că nu este iubire adevărată dacă nu te poţi deschide complet partenerului, nu imi este frică de faptul că îmi pierd „puterea”, odată ce simt că el este persoana potrivită şi că este onest, mă deschid complet.

A: Şi ei se comportă diferit atunci?

R: Oh,  adoră chestia asta, este oarecum un fel de recompensă. Odată, ce m-au convins pot să fiu prostuţă, jucăuşă, dăruiesc tot. Şi când mă refer la efort nu mă refer la cadouri materiale, că mă invită într-un loc scump sau chestii de genul acesta, mă refer la atenţia lui completă, să fiu sigură că nu mai jonglează cu alte 5 femei în acelaşi timp, acesta este singurul motiv pentru care mă pun în gardă la început. Şi cred că a funcţionat pentru mine – eu nu ştiu ce înseamnă să fii înşelată de un bărbat, nu mi s-a întâmplat aşa ceva. Nu am simţit vreodată ceva de care să mă îngrijorez. Dar mi se pare normal să mă protejez, pentru că în trecut s-a profitat de deschiderea mea, dar îţi înveţi lecţiile la un moment dat.

Iar cine a reuşit să îmi cucerească inima, chiar şi acum după ce nu mai suntem împreună, mai au sentimente frumoase pentru mine, pentru că eu sunt dedicată total relaţiei, sunt foarte onestă, deschisă şi nu încerc să manipulez nimic.

A: Să trecem la un subiect complicat, ce părere ai despre aventuri? În ce condiţii ţi se par ok, sau nu?

R: Eu am încercat asta doar de două ori în viaţă, şi de fiecare dată a fost pentru că eram foarte rănită. Cred că aventurile de genul acesta au loc când te afli într-un dezechibru puternic, aşa a fost şi cazul meu sigur. Când suferi e foarte simplu să te pui în astfel de situaţii, şi pentru evitarea suferinţei experimentezi orice fel de distragere. Nu regret nimic, dar acum îmi dau seama din ce zonă funcţionam.

Când eşti rănit, cauţi cu disperare iubirea, oriunde, oricum, pentru că nu te simţi complet fără iubirea respectivă şi poţi începe să crezi că toţi bărbaţii pe care îi întâlneşti ar putea să fie pentru tine.

Cel puţin pentru mine aşa a fost.

Acum le spun celor care văd foarte clar că vor doar aventuri că „pur şi simplu nu mai sunt în acel spaţiu” şi nu îmi pierd timpul cu oameni care ştiu de la început că nu sunt ce am eu nevoie, nu mă voi întâlni cu oameni doar ca să nu stau singură vineri seara acasă. Consider că este pierdere de timp să stai cu cineva până apare ce vrei tu, nici nu are cum să apară pentru că nu are loc, nu creezi spaţiu, si nici ce ai cu “rezerva” nu o să te facă fericită şi nu se va tranforma pentru că nu te implici, nu dai ce e mai bun din tine.

A: Ai vreun sfat pentru cititoarele mele?

R: Să nu se conformeze cu puţin, dacă inima lor simte că e prea puţin, să nu rămână acolo în situaţia respectivă. Pe vremea părinţilor nostri se făceau multe compromisuri şi erau ok cu asta, treceau uşor mai departe. Astăzi ne confruntăm cu problemele pe care le avem pentru că toţi avem opţiuni şi totul este foarte accesibil.

A: Ai spune că bărbaţii nu mai depun atât de mult efort pentru că au prea multe opţiuni?

R: Cred că nici femeile nu mai depun efort pentru că şi ele au foarte multe opţiuni, foarte puţini oameni dau ce e mai bun din ei ca să mai construiască lucruri. Cred că şi femeile încurajează bărbaţii să nu mai depună efort, uite de exemplu acum ceva timp m-am întâlnit cu un tip pe care îl ştiam prin nişte prieteni şi m-a întrebat „Ce faci mai târziu? Eu mă văd cu prietenii mei la brunch în funcţie de cum îmi merge ziua poate ne vedem să mergem împreună.” Şi eu doar am râs, pentru că uneori nu am energia necesară să le explic de ce atitudinea aceasta este greşită şi că eu sigur nu voi sta să mă bâţâi de pe un picior pe altul să aştept să mă anunţe el pe mine ce facem.

Şi apoi, o prietenă de-a mea mi-a spus, “Vai, dar de ce l-ai refuzat, ar trebui să mergi, este un bărbat foarte bine situat, toate femeile sunt înnebunite după el şi ştiu sigur că te place mult”. Şi i-am spus că îmi pare rău, dar dacă un bărbat chiar mă plăcea cu adevărat făcea efortul să mă invite în oraş cu mai mult respect, nu cu „poate am timp de tine”, „depinde cum mă simt” pentru mine aceste cuvinte nu sună ca şi cum acest om are un foc să mă întâlnească şi ea mi-a spus că ea ar fi mers. Deci vezi, există diferenţe şi din partea femeilor pentru felul cum răspund, şi din partea bărbaţilor cum li s-a permis până acum să acţioneze şi cum au fost învăţaţi.

Am şi glumit cu ea: “Uite vezi, tu scazi standardele după care un bărbat acţionează şi apoi noi toate avem de suferit”. Am glumit, dar este oarecum şi adevărat. Este vorba de unde te poziţionezi, cât crezi că valorezi şi ce tratament consideri tu că meriţi.

IMG_20200116_183536

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s